Portocalamov's Blog

Just another WordPress.com site

Gelu,regele animalelor. May 9, 2010

Şobolanul Gelu nu era un şobolan obişnuit. Avea, într-adevăr, toate caracteristicile întâlnite îndeobşte la un şobolan (inclusiv un caracter infect, care-l împiedicase să-şi facă prea mulţi prieteni), însă toate aceste însuşiri şobolăneşti se regăseau în Gelu la o scară mult mai mare decât zoologia ar fi putut admite vreodată.

În primul rând, era imens – personal, nu am văzut niciodată un şobolan atât de mare şi, sincer, m-aş fi îndoit că există dacă nu l-aş fi văzut cu ochii mei. Probabil că simpla lui apariţie era suficientă pentru a traumatiza o prăpădită de pisică sau un câine maidanez.

De asemenea, şobolanul Gelu era nemuritor. După fiecare deratizare în cămin, apărea mai voinic şi mai plin de viaţă. Substanţele otrăvitoare ucideau orice formă de viaţă în jur, dar nu-l puteau răpune şi pe Marele Şobolan; mai mult, înfăţişarea lui tot mai monstruoasă mă făcea să cred că, de fapt, se hrăneşte chiar cu otravă. Mustăţile îi crescuseră atât de mari, încât şi le putea face lejer pe oală, iar el însuşi ajunsese atât de mare, încât ar fi putut hrăni singur o armată întreagă de huni (deşi nu mi-e foarte clar cum l-ar fi putut ucide nişte amărâţi de barbari). Din această cauză, nimeni nu mergea la duşuri neînsoţit: exista temerea, perfect îndreptăţită, că şobolanul Gelu poate reteza de la genunchi piciorul unui om adult şi că l-ar înghiţi dintr-o singură îmbucătură.
Cu toate că auzisem aceste poveşti înfiorătoare şi fusesem avertizat despre pericolul ce plutea asupra căminului, îmi făcusem obiceiul să învăţ noaptea pe fotoliul din capătul coridorului, fumând şi ascultând muzică la căşti. Privind retrospectiv, realizez că eram victima perfectă: căzusem în capcana diabolică a şobolanului Gelu, care mă făcuse să cred că nu există.

A lovit viclean, luându-mă complet pe nepregătite. A aşteptat mai întâi să mă cufund în cursul de Rezistenţa materialelor (o lectură fascinată, care te acaparează cu totul), apoi a năvălit din baie direct în hol. L-am văzut cu coada ochiului, m-am întors şi am aruncat cu o sticlă de coca-cola după el. Nu l-am nimerit, iar faptul că am încercat să-l lovesc n-a fost deloc în favoarea mea; dimpotrivă, pare-se că asta l-a înfuriat peste măsură, pentru că a început să alerge în direcţia mea. Am urlat, cu voce piţigăiată – “Şobolan rău, marş, marş!” -, dar n-a avut nici un efect. Apoi, s-a întâmplat ceva cu adevărat înspăimântător: s-a oprit la jumătatea drumului şi s-a ridicat pe picioarele din spate. A fost cumplit: blana de pe spate i se zburlise, mustăţile îi tremurau, iar Gelu m-a privit direct în ochii pe care, n-am avut nici o îndoială în clipa aia, urma să mi-i scoată şi să mi-i ronţăie ca pe bomboane. Înnebunit de teroare, am pus mâna pe ghivecele de flori din geam şi le-am azvârlit în direcţia lui, urlând ca un apucat. Evident, ghivecele n-au avut nici un efect; în schimb, urletele mele de groază au trezit tot căminul. Curând, mi s-a alăturat femeia de serviciu, apoi s-au trezit din beţie vecinii de vizavi şi mi-au sărit şi ei în ajutor.

Copleşit numeric, şobolanul Gelu a decis că nu e cazul să se umble la mitul cu nemurirea lui şi a bătut în retragere, îndreptându-se spre baie. Nu a zbughit-o însă speriat (cum aş fi făcut eu, de pildă, dacă aveam pe unde), ci s-a întors băţos şi a plecat la pas, atât de încet încât sunt sigur că a făcut-o dinadins, încercând să lase impresia că tocmai îşi amintise ceva important şi acesta este motivul pentru care se vede nevoit să plece înainte să ne facă praf. Înainte să dispară la duşuri, mi-a aruncat o ultimă privire – aşa, ca şi cum ar fi vrut să-mi memoreze chipul.

Din fericire, nu ne-am mai întâlnit niciodată (doar trăiesc şi scriu textul ăsta). Sper că m-a uitat şi că n-o să vină într-o bună zi să mă înşface de-acasă, în caz îşi aduce aminte de mine citind site-ul nostru după ce l-a înfulecat pe tipul care stătea în faţa calculatorului înaintea lui.

Advertisements
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s