Portocalamov's Blog

Just another WordPress.com site

Rătăciţi în Amsterdam. May 9, 2010

Filed under: Reportaje,Uncategorized — portocalamov @ 3:40 pm

”Ce-aveţi bă, vă e frică că nu mai prindeţi locuri pe scaune? ”

Otopeni, 7:30, 20 de grade. Zeci de domni şi doamne cu paporniţe de rafie se îngrămădesc panicaţi spre check-in-ul de Roma. “Auzi da’ Romică ne aşteaptă acolo’şa da?!”. Inevitabil, cineva face gluma cu “ce-aveţi bă, vă e frică că nu mai prindeţi locuri pe scaune?”. La poarta de Amsterdam o doamnă revoltată se întreabă retoric de ce nu i-a spus nimeni că trebuie să treacă şi bebeluşul pe paşaport. Îmi scot cureaua, ceasul şi telefonul şi trec prin poartă. Poarta piuie. Mă opresc intrigat, iar băiatul în alb mă întreabă plictisit dacă mi-am scos chiar tot din buzunare şi dacă nu cumva am mai uitat ceva.

Îmi aduc aminte brusc de ziaristul care şi-a permis să facă mişto la Moscova spunînd într-o situaţie similară că are o bombă la el şi mă decid să nu spun nimic despre Kalaşnikovul pe care l-am demontat bucăţi apoi l-am înghiţit cu tot cu baionetă. Băiatul în alb îşi face treaba plin de zel căutîndu-mă şi în cele mai ascunse cotloane. Dezamăgit, nu găseşte nimic şi trece la următoarea victimă.

Avionul decolează brusc. În urechi îmi urlă “Looptroop – Fly Away” în timp ce stewardesa, o olandeză blondă şi trupeşa ne sfătuieşte să ne băgăm picioarele în copii şi să ne tragem întîi noi masca de oxigen pe faţă dacă e cazul. Prin avion măsuţele de plastic coboară nervoase în aşteptarea tradiţionalului sandviş cu şuncă. Bucureştiul, cu ambuteiajele, claxoanele şi cîinii săi vagabonzi a rămas departe iar Amsterdamul, cu fumurile, canalele şi bicicletele sale, pîndeşte imediat după orizont dincolo de crestele înzăpezite din Făgăraş.

Portocala botanică

Schipol, Amsterdam, 9:30, 6 grade, ploaie. Coafură e udă dar încă rezistă. Încet, încet grupuleţul de români se sparge şi se împrăştie prin labirintul de magazine din Schipol amestecîndu-se cu sute de alţi călători din zeci de alte colţuri ale lumii. În mod dubios în aeroport nu se vînd ierburi şi nu e nicio fătucă care să facă cu ochiul din vitrină în aşteptarea următorului client. Nici comitetul de “Bine ai venit în Paradis” nu e de găsit. În schimb, grupuleţe concentrate de oameni îmbrăcaţi în portocaliu, cu peruci şi ochelari uriaşi, aflaţi în diferite stadii de ebrietate îşi fac simţită prezenţa. Aflu de la un american, care îi poveste prietenului său cât de tare s-a spart aseară cu nişte marocani, că e ziua Reginei. Să le trăiască. La bilete de tren e coadă iar automatele merg doar cu monede sau pe bază de card.

Trenul, portocaliu şi el, vine la peronul care trebuie în minutul care trebuie. Olandezii citesc ziarul sau vorbesc în limba lor indescifrabilă care îţi dă mereu impresia că încearcă să scape de un ghem de blană înţepenit pe esofag. Pînă la staţia la care cobor se fac cinci minute. Pînă în centru încă cinci. De acolo încă 300 de metri şi ajung la hotel. Îmi place Amsterdamul.

Ospitalitatea olandeză

Amsterdam, 10:30, 4 grade, ploaie. În continuare nu am văzut niciun coffeshop sau bordel. În schimb am văzut deja nişte canale pe care nu scrie Apanova şi o groază de biciclişti demenţi care gonesc nebuneşte prin ploaie, cu tot cu umbrele, pe pistele lor speciale pe care nu sînt parcate maşini. De cinci minute stau într-o staţie de tramvai pentru tramvaiele 7 şi 14, în staţie nu vin decât 72 şi 73. Hmmm. Nu se vede niciun automat de bilete. Nimeni din staţie nu vorbeşte engleză în schimb un chinez încearcă să ne vîndă un permis pentru o zi. Îl refuzăm politicos şi o luăm pe jos. Încep să regret cursurile de orientare pe hartă pe care nu le-am făcut niciodată şi înjur GPS-ul de pe telefon care insistă să mă aducă la sapă de lemn conectîndu-se la internet. Trecem pe sub o autostradă tîrşîind trollerele sinistru şi ajungem în cele din urmă într-o zonă aparent locuită. Ce surpriză, pozele de pe Internet ale hotelului omit că de obicei să arate şi împrejurimile. Măcar e relativ aproape de centru. Afară bate vîntul şi ploaia dă semne că se transformă în lapoviţă. Încep să îmi schimb părerea despre Amsterdam.

Uşa de la hotel nu se deschide decât din interior, probabil ca să nu lase animalele codrului să intre. Hmmm. După trei minute de ciocănit în geam cineva se învredniceşte să deschidă. Holul miroase a fum şi e înţesat cu oameni plouaţi. Recepţionera se uită plină de deznădejde la noi şi începe să vorbească în olandeză. Ghemul de blană refuza să iasă din gât însă duduia cu strămoşi din Surinam trece subit pe limba lui Shakespeare cînd vede că insistăm să o deranjăm în engleză. Îi înfigem rezervarea în ochi. Tastează plictisită şi ne spune resemnată că avem o problemă. Hotelul e plin iar rezervarea noastră făcută cu două luni în urmă şi plătită în avans nu valorează nici două cepe degerate. Insistă să ne comunice că îi pare rău dar nu are ce face. Vociferam şi continuăm să ne apărăm naivi cauza. Fără să vreau am un déjà-vu dureros cu un hotel din Neptun, în jurul anului 2000. Nu are cum să fie însă acelaşi lucru. Doar sîntem în Amsterdam ce naiba.

Cele mai sumbre bănuieli mi se confirmă. Domnişoară ne povesteşte matern că situaţia e într-adevăr tristă dar nu are ce să facă. Ne ambalăm şi începem să formulăm ameninţări extrem de variate în diferite limbi. Duduia da din cap şi ne expune situaţia: trebuie să ne mutăm la sucursala din aeroport a hotelului sau să ne spălăm pe cap cu banii noştri. În oraş nu mai e nimic liber, e ziua Reginei! Nu poate să ne ofere discount sau să ne plătească transportul pentru următoarele cinci zile de la aeroport în oraş. Poate în schimb să cheme microbuzul hotelului care să ne ducă gratis, ca să nu ne mai întoarcem prin ploaie de unde plecasem cu două oră în urmă. Drăguţ. Decidem ad-hoc că ar fi bine totuşi să avem unde să dormim la noapte pentru că Regina probabil nu o să ne primească la ea în pat şi după atîtea ore de pierdut vremea aiurea ne hotărîm să vedem şi altceva în afară de staţii de tren, aeroporturi şi holuri de hotel. Pentru posteritate formulam o plîngere în scris către conducerea hotelului. Încep să urăsc Amsterdamul.

Ziua Reginei

Din nou Schipol, Amsterdam, trecut de prînz, ploaie, vînt, iadul pe pămînt. Vestea bună e că am ajuns în sfîrşit la un hotel, are patru stele şi am scăpat de bagaje. Vestea proastă e că nimeni nu are habar cine sîntem şi ce vrem, am pierdut jumătate de zi şi sîntem din nou în aeroport. Ne aşezăm la aceeaşi coadă la bilete de tren pe care o părăsisem cu doar cîteva ore mai devreme, în rînd cu aceeaşi oameni şi aflăm amuzaţi că în centrul Amsterdamului nu mai intra nimic, tren, tramvai, maşina sau pachebot pentru că invitaţii la ziua Reginei se aruncă în fata mijloacelor de transport în comun iar autorităţile îi ţin cu greu sub control, motiv pentru care au cam început să-i şi bage în dube. Pomenind numele Reginei Beatrix în tot felul de moduri şi circumstanţe non-regale conştientizam că sîntem blocaţi în aeroport iar Amsterdamul se transformă într-un miraj blestemat. Într-un moment de rătăcire încep să mă gîndesc că poate doamna Udrea avea dreptate şi acum sîntem pedepsiţi pentru că am îndrăznit să vizităm şi altceva în afară de România. Mă dreg repede insistînd să primesc o palmă pentru ce am cutezat să gîndesc şi purcedem la limitarea pagubelor. Se ajunge la concluzia unanimă că trebuie să facem ceva. Orice! Orice, orice ?! Da. Orice în afară de Amsterdam.

Harlem Globetrotters

Rememorînd vremurile bune petrecute în autobuzul 300 între Piaţa Chibrit şi Piaţa Romana, alegem să mergem pe mîna omologului sau care tocmai pleacă din Schipol, în ciuda sticlelor goale de bere care se rostogolesc pe podea şi a mizeriei de nedescris. Bine facem. Merge spre Harlem, un orăşel şic la vreo 20 de kilometri de Amsterdam unde pe vremuri capetele încoronate se retrăgeau cînd aglomeraţia şi cetăţenii turbulenţi nu îi lăsau să intre în centrul oraşului. Luăm asta ca pe un lucru de bun augur şi constatăm cu plăcere că nu există nicio asemănare cu Harlemul newyorkez. În schimb Harlemul de Olanda e extrem de primitor, cu străzi liniştite, curţi interioare, multe flori, canale, pisici şi oameni îmbrăcaţi în portocaliu care se distrează iresponsabil în timp ce îşi fac reclamă la vechiturile scoase în faţa porţilor. Rezistăm tentaţiei de de a cumpăra o cadă cu doi euro sau doi căi de bronz frumos cu 50 de cenţi şi bîntuim pe străzi. Între timp apare şi soarele. La fix. În centrul istoric se vinde vată de zahăr iar peste drum vedem primele case cu felinar roşu şi reclame luminoase verzi. Lîngă, zeci de localuri care fac trafic de carne moartă cu salată şi cartofi prăjiţi fac cu ochiul. Îmi place Olanda. Îmi place şi Harlemul. E cea mai frumoasă parte din Amsterdam de pînă acum.

Drumurile noastre toate…

Prea multă distracţie şi voie bună strica aşa că, într-un final, hotărîm să ne întoarcem la aeroport, să luăm naveta spre hotel şi să ne culcăm naibii odată, după aproape 15 ore de la începerea aventurii. Zis şi făcut doar că Regina şi supuşii ei beţivi ne urăsc foarte tare astfel încît autobuzul 300 nu mai circulă din motive de siguranţă de ceva vreme. În plus ni se spune că poliţia stă baricadată în sediul gării de aproape două ore. Convinşi deja că sîntem în mijlocul unei farse malefice elaborate, care urmăreşte să ne facă să ne pierdem minţile şi să nu mai ajungem niciodată acasă sau măcar în Amsterdam, urmăm totuşi planul B propus de autorităţi şi după ce schimbăm două autobuze şi acoperim mari suprafeţe de cîmpuri cu lalele ajungem într-un final la aeroport. Au trecut 20 de ore de cînd am plecat de la Bucureşti iar Amsterdamul pare mai departe ca niciodată. Aventura nu s-a terminat însă.

Pentru sănătatea voastră mintală, evitaţi totuşi lanţul de hoteluri Bastion dacă aveţi drum prin Amsterdam. E distractiv să experimentezi lucruri noi dar parca uneori totuşi nu merită.

Pînă una alta, după experienţa trăită la Amsterdam, v-aş propune să fim mai indulgenţi cu romanii săltaţi de pe străzi în occident. Poate că nu s-au dus la cerşit, poate pur şi simplu s-au rătăcit apoi au încetat să mai spere.

Advertisements
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s