Portocalamov's Blog

Just another WordPress.com site

Vieaţa la mol (I) May 21, 2010

La Mall parchează un arab/Cu ochii mici, cu părul rar.

Ah, nu, nu era arab şi nu era în nevoie şi nici n-avea un singur cal, ci vreo 150. Arabul care nu era arab avea un şort turcesc, un maieu importat dintr-o ţară în care spălarea tricourilor este ilegală şi nişte şlapi de plastic veritabil, de Obor. Tricoul care nu cunoscuse niciodată bucuriile scaldei în maşina de spălat se suflecase peste burtă. Buricul, ca multe alte burice de acest tip, lupta fără speranţă pe două fronturi, înghiţit de grăsime şi împâslit de scame. Fiind cald, scamele erau jilave. Umezeala venea de peste tot, în broboane de transpiraţie şi pârâiaşe de sudoare. Buricul exprima nefericire, în contrast cu expansionismul exuberant al vecinătăţilor buricului.

Caii arabului care nu era arab tăceau sub capota unui SUV scump şi, ca orice SUV scump, foarte mare. Portiera s-a închis cu sunetul înfundat al unei portiere scumpe cât salariul anual al unui medic românesc. Maşina scumpă mai avea alte 3 portiere scumpe şi un hayon şi mai scump, stopuri scumpe pe led-uri, faruri scumpe cu xenon, geamuri fumurii foarte scumpe, semnalizatoare destul de scumpe în oglinzi, trapă electrică standard de scumpă, ţevi duble de eşapament şi jenţi cromate, nu doar pur şi simplu scumpe, ci din alea de se-nvârt la stop, să moară duşmanii de invidie. Maşina s-a oglindit pentru o clipă în burta asudată a proprietarului de maşină scumpă, tricou murdar suflecat, şort turcesc şi şlapi de plastic veritabil. Când s-a văzut, a oftat tăcut pentru că oglinda a deformat-o caricatural. Maşina scumpă a realizat şi că toate ledurile, ţevile, cromurile, strălucirile, curbele şi gadgeturile extrem de scumpe nu fac doi bani, până la urmă, pentru stăpânul a fost un fraier şi a ales-o prost.

Stăpânul a fost un fraier pentru că şi-a ales o maşină de fiţe neagră, în condiţiile în care se ştie că, anul acesta, toate, dar absolut toate maşinile de fiţe trebuie să fie alb-crem, cu piele roşie înăuntru. În timp ce stăpânul se îndrepta târşit spre Mall, maşinii i-era ruşine de soarta ei de maşină de fiţe ratată. Mi-a fost atât de milă de ea încât mi-a venit să-i dau foc.

– va urma –

Advertisements
 

Vrei sa agati gagici?:) May 15, 2010

Filed under: Avem o tara.Cum procedam?,Fun,Monden,Uncategorized — portocalamov @ 9:07 pm

Foarte multă lume crede că, în baruri și cluburi, cel mai ușor se agaţă jucându-te neglijent cu cheile de la Ferarri. Nimic mai fals – așa cum a descoperit recent și cititorul nostru Petrov, tot ce ai de făcut e să te așezi într-un colţ al clubului și să te pui pe citit. Imediat, cele mai mișto gagici din club se vor îndrepta spre tine, călcându-se pe picioare, și te vor aborda cu îndrăzneală: “Ce citești, scumpi?”.
Știm că sunteţi curioși să aflaţi ce trebuie făcut mai departe. Ne pare rău, dar de aici sunteţi pe cont propriu – v-am adus deja gagica sub nas, descurcaţi-vă singuri mai departe. Vă putem însă pune la dispoziţie un sfat de la Adi Mutu: încercaţi cu Dostoievski, cică merge întotdeauna.

 

Cele mai frumoase intrebari puse de femei May 11, 2010

Filed under: Fun,Monden,Romania.Mici fragmente de neant.,Uncategorized — portocalamov @ 7:59 pm

In ultima vreme observat ca multi dintre cititorii Daily Cotcodac par a se plange (din motive mai presus de intelegerea mea) de oarecari divergente cu iubitele si sotiile lor (uneori si cu unele, si cu altele). Asa ca ne-am gandit (adica eu m-am gandit, ca Julius nu stiu ce facea, probabil se uita la OTV, ca asta-i intelectual) sa alcatuim un top 10 al celor mai frumoase intrebari pe care ni le adresat femeile din cele mai vechi timpuri si pana azi. Stiti voi, genul ala de intrebari care pot sa faca un interogatoriu la Gestapo sa para o activitate placuta, de week-end. De asemenea, intrebarile sunt insotite si de raspunsuri pe care sincer va recomandam sa nu le folositi acasa decat daca sunteti profesionisti in despartiri sau aveti un avocat bun.

10. “Ai mai iubit pe cineva la fel de tare ca pe mine?”
A zice nu, dar stai sa ma gandesc un pic. Aveam un catel cand eram copil pe care il iubeam la fel de tare… si mai e si laptopul asta nou – a, si sa nu uit PlayStation-ul, normal – si, bineinteles, masina. Si CD-urile mele. A, stai ca era sa uit: cand eram mic, am avut si o colectie de soldatei, si si pe aia…

9. “De ce conduci asa de repede, vrei sa murim amandoi?”
Nu. De fapt, ca sa fiu mai precis, nu “amandoi”.

8.”Cat de mult ma iubesti?”
Daca s-ar putea masura iubirea mea pentru tine… era ceva prin liceu, o unitate de masura, cum ii zicea? Angstrom, parca.

7. “Cum poate sa iti placa tampenia asta de film?”
Bineinteles ca nu imi place, cum ar putea sa-mi placa un film care nu e cu Ben Stiller, Meg Ryan sau Hugh Grant? Si la sfarsit Arnold (parca asa il cheama pe actorul ala care nu e Adam Sandler, nu?) nici nu se impaca cu seful teroristilor. Ce tampenie de film! Lasa-ma totusi sa ma uit pana la capat, ca sa le pot spune si baietilor cat de prost e filmul asta.

6. “Tu m-ai parasi vreodata, iubitule?”
Exista aceasta optiune si eu n-am stiut? Chiar ca trebuia sa citesc manualul de utilizare inainte!

5. “Ti se pare ca seman cu actrita asta?”
Oarecum. Comparativ, tu ai sanii mici iar ea ii are mari. In schimb, cand ajungem la fund, raportul se inverseaza.

4. “Crezi ca accesoriul X se potriveste cu obiectul de imbracaminte Y?”
Da. Iti vin absolut perfect. Chiar cred ca nu e nevoie sa mai mergem la mall la shopping, fiindca astea iti vin perfect.

3. “Te uiti la filme porno?”
Doamne fereste, cum sa ma uit la asemenea mizerii?! Habar nu am cine se uita la asa ceva, dar sigur eu si celelalte 3 miliarde de barbati de pe Pamant care au sotii sau iubite nu ne uitam niciodata. De fapt, cred ca cei care se uita la filme porno ar trebui impuscati. Ocazie cu care ar trebui sa li se si confiste colectia de filme porno si sa le fie data celor care nu s-au uitat niciodata la asa ceva, ca sa stie sa se fereasca pe viitor de asemenea orori.

2. “Ti se pare ca m-am ingrasat?”
Depinde. Comparativ cu Herzigova: da. Comparativ cu balena albastra: nu, esti OK.

1. “La ce te gandesti?”
Hmmmm. N-as putea spune precis. La un topor insangerat… si la capsorul tau. Dar nu stiu inca precis care e legatura dintre ele. Sunt convins insa ca daca-mi mai pui cateva intrebari, o sa imi dau seama pana la urma.

 

10 motive ca sa-ti bagi cardul undeva

Ai card. E primul din viata ta. Esti cel mai tare si te uiti cu dispret la trogloditii care inca mai folosesc instrumente primitive de plata, cum ar fi cash-ul. Ti se pare ca nu-s cu nimic mai presus decat aborigenii care dau doi porci pe un topor de cremene. Bucura-te cat mai poti, pentru ca in curand vei incepe sa folosesti efectiv cardul, si nu te vei mai distra la fel de tare. Iata zece motive pentru care vei realiza minunat ca acest minunat produs al tehnologiei e tocmai bun ca sa ti-l bagi in fund:

10. Expira
Fiind o tehnologie atat de avansata, cardul expira dupa vreo doi ani si trebuie schimbat. De altfel, chiar daca n-ar expira, tot ar trebui schimbat, fiindca dupa 2 ani e zgariat si arata vai de mama lui. Daca nu te duci exact la sucursala unde ti l-ai facut ca sa-l inlocuiasca, banii tai stau frumusel in cont fara sa te poti atinge de ei. Pe de alta parte, daca ai bani lichizi mai vechi de doi ani, nimeni nu-ti cere sa te duci cu portofelul exact la banca de unde i-ai luat si sa ii schimbi, pentru ca altfel nu ii mai poti folosi.

9. Te ajuta sa intarzii la serviciu
Ai incercat sa ajungi la munca platind cu cardul? Normal ca nu, pentru ca nu se poate. Afara de cazul in care iti place sa traiesti periculos si alegi sa iesi cu masina ta in trafic, vei descoperi ca nu poti sa cumperi nici bilet de tramvai, nici cartela de metrou si nici sa platesti taxiul folosind cardul. Asa ca vei privi cu o invidie nedisimulata la pensionarii care se scobesc de maruntis.

8. Te face de ras la bodega
Dar la crasma, cum te simti, dupa ce ai baut 5 beri si descoperi ca nu accepta plati cu cardul? Din fericire, chelnerii si sefii de sala sunt de acord cu mijloace mai moderne de plata, cum ar fi gajarea cu geaca sau telefonul mobil.

7. Te face cel mai nepopular tip de la coada
Ai observat la coada in hypermarket cat de repede termina de platit primitivii care folosesc bani lichizi sau bonuri de masa? In schimb tu, cu cardul, daca ai un pic de noroc, poti sta si zece minute asteptand sa vina confirmarea. Iar in cazul in care chiar esti un adevarat norocos, dupa ce stai la rand vreo ora, cand ajungi la casa vanzatoarea iti spune “Imi pare rau, dar nu imi merge cititorul de card. Mergeti, va rog, la randul de la casa de alaturi”.

6. E cel mai sigur mod de a-ti pierde banii
Deoarece sunt produsul unei tehnologii atat de avansate cardurile, spre deosebire de banii normali, sunt foarte usor de copiat. Ca sa copiezi cat de cat decent o amarata de bancnota, ai nevoie cel putin de o masina de tiparit extrem de costisitoare. Ca sa copiezi perfect un card, ai nevoie de un aparat de clonat carduri care poate fi cumparat pentru cateva mii de euro de la baietii din Spania sau pentru cateva sute, de pe net. Nu ca te-am facut sa simti ca banii tai de pe card sunt in perfecta siguranta?

5. Strica mancarea
Esti la restaurant si primul lucru pe care il faci este sa-l intrebi pe chelner “Pot plati cu cardul?” “Bineinteles”, spune el cu o fata acra, pentru ca stie clar ca nu mai are cum sa primeasca bacsis. Asa ca poti fi sigur ca chestia alba pe care ai gasit-o in supa nu e o fidea ratacita, mozzarella nu e intamplator mai cremoasa decat de obicei iar la desert sa zicem doar ca ar fi bine sa eviti ciocolata si, in general, orice poate contine ceva de culoare maro.

4. Usor de folosit. Daca ai noroc
Daca nu merge ATM-ul de la banca unde ai card, esti un invingator. Fie mergi la un ATM de la o alta banca si platesti comision pentru privilegiul de a-ti ridica banii, fie cauti un alt ATM. Unde in general este coada, pentru ca nu esti singurul care a avut ideea fericita de a-si scoate banii de pe card. Pe de alta parte, la coada ai putea cunoaste oameni noi, interesanti, cum ar fi baietii cu lanturi groase de aur la gat care stau fix in spatele tau la rand si te sorb din priviri cand bagi PIN-ul.

3. Nu-ti plateste facturile
Cardul e de mare ajutor cand vrei sa platesti taxe, impozite, intretinere, facturi de cablu sau sa pui o scrisoare la posta pentru matusa din Lehliu, care are net, dar nu-si poate citi mailurile pentru ca i s-a busit serverul de POP 3. E de mare ajutor in sensul ca e tare si daca pui facturile sau scrisorile langa el in portofel, n-or sa se mototoleasca. Cam la asta se limiteaza utilitatea lui in aceasta situatie.

2. Te taxeaza
De fiecare data cand te uiti cati bani mai ai pe card, banca te taxeaza un pic. Daca ti se pare OK, imagineaza-ti cum ar fi ca, de fiecare data cand vrei te uiti in portofel cati bani mai ai, sa fie nevoie sa bagi o fisa de 50 de bani pentru ca altfel portofelul nu se deschide.

1. Te lasa-n fundu’ gol
Cand cineva iti fura o hartie de 50 RON, o poate folosi ca sa cumpere de maxim 50 RON. Daca cineva iti fura cardul si ai si ghinionul sa fie de credit, poate scoate de pe el bani cat plafonul zilnic stabilit de banca, iar de cumparat, daca nu-i cere nimeni buletinul (nu ca l-ar cere cineva de obicei), poate cumPara cat cat limita de creditare. Adica, pe scurt, te baga in datorii pana in gat. Chestie pentru care chiar nu aveai nevoie de el, pentru ca deja aveai prietena sau nevasta.

Mentiune speciala: spre deosebire de oamenii inapoiati care folosesc bani de hartie, un produs la care nu se face niciodata reclama, posesorii de carduri pot avea si fericirea de a fi umiliti pentru ca banca emitenta s-a gandit sa investeasca intr-o campanie publicitara tampita. De exemplu, ce poate fi mai misto decat sa ti se spuna “A, ai card d-ala de care are si Gyuri Pascu! Al naibii batranel!”

 

Jiulius si Pirca

julius: neata
pirca: ma rog, e 12
julius: asa, si? ce-am ratat? n-am facut piata?
julius: plm, parca esti cezar
julius: “deci am facut piata, am spalat vasele, am dat cu aspiratorul, i-am scris 2 texte lu’ cicero… mai e ceva…? a, da, sa-i bat pe gali”
pirca: ce amuzant esti. dar nu-i nimic, te apuci acum de scris si iti trece
julius: ma, n-am nici un chef de scris azi
pirca: da, ciudat… in restul zilelor bagi ca balzac
pirca: ma gandeam sa scriem ceva cu arca lui Noe
julius: de ce? ce-a mai facut noe?
pirca: http://www.realitatea.net/un-grup-evanghelic-de-exploratori-sustine-ca-a-descoperit-arca-lui-noe_711029.html
julius: dar se mai descoperise arca lui noe
julius: asta e ca giulgiul lui hristos in evul mediu
pirca: da
julius: iti dai seama ca noe n-a bagat toate animalalele
julius: “e nebun sefu’, unde plm sa bag toate animalale astea? bai frate, daca n-as avea nevoie de serviciul asta, plecam de mult”
pirca: eu ma gandeam la modul in care a ales animalele
julius: pai da
julius: de aici pornim
pirca: de pilda e clar ca inorogii sau grifonii n-au meritat
pirca: dar ornitorincul sau ursul panda de ce pula mea au meritat?
pirca: eu cred ca au dat spaga
pirca: “uitati, domnu’ Noe, pentru mine si nevasta-mea”
julius: clar ca nu era pe competenta
julius: cat s-a chinuit bietul dinozaur sa ajunga in varf si, la primul potop, i-a luat iepurele fata
pirca: exact
pirca: pe urma, cred ca ecologistii n-au vazut in ce conditii tinea bietele animale
pirca: citez
pirca: Structura descoperită are mai multe compartimente, câteva cu grinzi de lemn, în care se crede că erau ţinute animalele
julius: nu mai zic ca lu’ varul Costel de Neanderthal nici nu i-a zis ca pleaca
julius: iti dai seama ca daca Noe era Steve Irwin, acum pamantul era populat numai de monstri
julius: auzi… hai sa bagam poanta cu “uitati, domnu’ noe, pentru mine si nevasta mea” si atat, ca daca tragem de el iese un cacat
pirca: hai ma, ca aia cu monstrii e buna
pirca: tu nu vezi, cu cat mai multe poante idioate, cu atat merg mai bine
julius: “plm, daca salvez oaia, mai fac o pula audienta la Animal Planet. Uite, mai bine salvez tigrul asta cu dinti de 30 de centimetri, la asta se uita lumea”
pirca: pe urma iti dai seama, dat fiind ca folosea custi improvizate, cate manute si picioruse au pierdut micutii Sem, Ham si Iafet pe parcursul calatoriei?
julius: bine, asta nu-i impiedica sa-i spuna lu’ tac-su: “nu eu am bagat manutele” “da’ cine?” “nu stiu, niste copii, da’ au fugit”
pirca: exact
julius: de altfel, eu cred ca Noe si-a luat familia pe ascuns, date fiind antecedentele lui Dumnezeu e putin probabil sa nu-i fi spus: “paraseste-i pe toti pentru Mine”
julius: stii ca Dumnezeu nu prea a incurajat familia
pirca: da
julius: ma rog, nu putem scrie asta, se supara crestinii
pirca: si Dumnezeu, si el s-ar putea supara
julius: nu cred ca Dumnezeu citeste Daily Cotcodac, ma, asta il citeste numai pe zoso, sa vada cine mai e spammer jegos si trebuie trimis in iad
pirca: revenind la animale: cum a decis sa ia, de exemplu, rinocerul sau elefantul? de ce n-a luat trilobitii, care-s de vreo mie de ori mai mici?
pirca: acolo unde a incaput elefantul, putea salva mii de specii diferite
pirca: exact ca aia care-si iau plasma de 200 cm intr-o garsoniera
pirca: ïl luam si vedem noi dupa aia ce facem cu el
julius: da
julius: si nu cred ca toate animalele au calatorit in custi
julius: de pilda, pisica persana probabil a cerut o cabina numai a ei si mancare de pisici uscata, altfel nu se suie
pirca: exact
pirca: sau l-o fi rugat un var sa ia elefantul
pirca: stii cum e, cand te duci undeva si imediat te suna toti “auzi, nu poti sa iei si dulapul asta enorm sa i-l duci lui mamaia, daca tot mergi acolo?
julius: exact
julius: “du si mie elefantul asta pana la pascani”
julius: un alt exemplu: de ce a mai luat tigrul tasmanian? n-a stiu ca e incapabil sa supravietuiasca singur?
pirca: la unele cred ca a avut un scandal monstru cu nevasta-sa
pirca: “de ce n-ai luat inorogul?”
pirca: “nu-mi place, plus ca am luat deja calul. Daca vrei inorog, ii lipesti un corn in frunte, e acelasi lucru
pirca: “nu e deloc acelasi lucru, tu si cu incropelile tale
julius: scrii?
pirca: nu
pirca: ti-am mai zis ca dupa pranz sunt plecat
pirca: nu e destul ca fac poante pe mess?
julius: daca te-ai uita cum arata textele de pe DC, ai vedea ca nu

 

Gelu,regele animalelor. May 9, 2010

Şobolanul Gelu nu era un şobolan obişnuit. Avea, într-adevăr, toate caracteristicile întâlnite îndeobşte la un şobolan (inclusiv un caracter infect, care-l împiedicase să-şi facă prea mulţi prieteni), însă toate aceste însuşiri şobolăneşti se regăseau în Gelu la o scară mult mai mare decât zoologia ar fi putut admite vreodată.

În primul rând, era imens – personal, nu am văzut niciodată un şobolan atât de mare şi, sincer, m-aş fi îndoit că există dacă nu l-aş fi văzut cu ochii mei. Probabil că simpla lui apariţie era suficientă pentru a traumatiza o prăpădită de pisică sau un câine maidanez.

De asemenea, şobolanul Gelu era nemuritor. După fiecare deratizare în cămin, apărea mai voinic şi mai plin de viaţă. Substanţele otrăvitoare ucideau orice formă de viaţă în jur, dar nu-l puteau răpune şi pe Marele Şobolan; mai mult, înfăţişarea lui tot mai monstruoasă mă făcea să cred că, de fapt, se hrăneşte chiar cu otravă. Mustăţile îi crescuseră atât de mari, încât şi le putea face lejer pe oală, iar el însuşi ajunsese atât de mare, încât ar fi putut hrăni singur o armată întreagă de huni (deşi nu mi-e foarte clar cum l-ar fi putut ucide nişte amărâţi de barbari). Din această cauză, nimeni nu mergea la duşuri neînsoţit: exista temerea, perfect îndreptăţită, că şobolanul Gelu poate reteza de la genunchi piciorul unui om adult şi că l-ar înghiţi dintr-o singură îmbucătură.
Cu toate că auzisem aceste poveşti înfiorătoare şi fusesem avertizat despre pericolul ce plutea asupra căminului, îmi făcusem obiceiul să învăţ noaptea pe fotoliul din capătul coridorului, fumând şi ascultând muzică la căşti. Privind retrospectiv, realizez că eram victima perfectă: căzusem în capcana diabolică a şobolanului Gelu, care mă făcuse să cred că nu există.

A lovit viclean, luându-mă complet pe nepregătite. A aşteptat mai întâi să mă cufund în cursul de Rezistenţa materialelor (o lectură fascinată, care te acaparează cu totul), apoi a năvălit din baie direct în hol. L-am văzut cu coada ochiului, m-am întors şi am aruncat cu o sticlă de coca-cola după el. Nu l-am nimerit, iar faptul că am încercat să-l lovesc n-a fost deloc în favoarea mea; dimpotrivă, pare-se că asta l-a înfuriat peste măsură, pentru că a început să alerge în direcţia mea. Am urlat, cu voce piţigăiată – “Şobolan rău, marş, marş!” -, dar n-a avut nici un efect. Apoi, s-a întâmplat ceva cu adevărat înspăimântător: s-a oprit la jumătatea drumului şi s-a ridicat pe picioarele din spate. A fost cumplit: blana de pe spate i se zburlise, mustăţile îi tremurau, iar Gelu m-a privit direct în ochii pe care, n-am avut nici o îndoială în clipa aia, urma să mi-i scoată şi să mi-i ronţăie ca pe bomboane. Înnebunit de teroare, am pus mâna pe ghivecele de flori din geam şi le-am azvârlit în direcţia lui, urlând ca un apucat. Evident, ghivecele n-au avut nici un efect; în schimb, urletele mele de groază au trezit tot căminul. Curând, mi s-a alăturat femeia de serviciu, apoi s-au trezit din beţie vecinii de vizavi şi mi-au sărit şi ei în ajutor.

Copleşit numeric, şobolanul Gelu a decis că nu e cazul să se umble la mitul cu nemurirea lui şi a bătut în retragere, îndreptându-se spre baie. Nu a zbughit-o însă speriat (cum aş fi făcut eu, de pildă, dacă aveam pe unde), ci s-a întors băţos şi a plecat la pas, atât de încet încât sunt sigur că a făcut-o dinadins, încercând să lase impresia că tocmai îşi amintise ceva important şi acesta este motivul pentru care se vede nevoit să plece înainte să ne facă praf. Înainte să dispară la duşuri, mi-a aruncat o ultimă privire – aşa, ca şi cum ar fi vrut să-mi memoreze chipul.

Din fericire, nu ne-am mai întâlnit niciodată (doar trăiesc şi scriu textul ăsta). Sper că m-a uitat şi că n-o să vină într-o bună zi să mă înşface de-acasă, în caz îşi aduce aminte de mine citind site-ul nostru după ce l-a înfulecat pe tipul care stătea în faţa calculatorului înaintea lui.

 

Sotul porno.

Filed under: Fun,Investigatii,Uncategorized — portocalamov @ 4:27 pm

Într-o dimineaţă, acum mulţi ani, apare la serviciu o colegă cu ochii roşii de plâns. Se fardase la greu, în speranta că nu vede. Îşi aruncă geanta pe scaun şi se duce să-şi ia o cafea. “Băi”, zic, “asta a pişat ochii toată noaptea. Care te bagi la două beri că s-a certat cu bărba-su?” (trebuie să recunoaşteţi că sunt un coleg foarte de treabă, mereu amabil şi săritor). Fata se întoarce în birou cu cafeaua, se aşează la calculator şi îşi face de lucru, noi ne punem pe aşteptat. Pariez pe messenger că în maximum o oră ne spune despre ce e vorba; sunt atât de sigur că nu poate ţine în ea amarul mai mult de o oră, încât mă arunc direct la cinci beri.

Colega rezistă: bate în duşmănie la calculator, nu iese la ţigară cu noi şi nu vorbeşte cu nimeni. Pe hol, la ţigară, rugăm o colegă să preia cazul şi să rezolve misterul cu discreţie şi delicateţe; profit de ocazie şi-i propun colegului care-mi câştigase berile să mergem la dublu sau nimic că l-a prins cu alta.

Până la prânz, colega detectiv află că, într-adevăr, s-a certat cu bărba-su. Se duc la masă împreună (noi mâncaserăm, aveam sandwich-uri, nu ne era foame – orice, numai să le lăsăm pe fete singure). Următoarea rundă de pariuri: eu o ţin că l-a prins cu alta, dar pariez pe dovezi indirecte; alţii merg pe varianta că tipul a recunoscut. Mizele cresc simţitor.

Fetele vin de la păpică şi ieşim pe rând din birou, să nu se prindă. Suntem în toaleta băieţilor şi ne ţinem cu mâinile de burtă, hăhăim de se zguduie geamurile. Iată drama care o devastase pe colega noastră: pe la 2 noaptea, se trezise să bea apă, intrase în sufragerie şi îl surprinsese pe bărba-su uitându-se la un film porno. În primul moment, nu-i venise să creadă; plânsese toată noaptea şi dimineaţă începuse să se gândească la divorţ. Era răvăşită.

N-a divorţat, dar nu ştiu cum au rezolvat problema. Poate că bărba-su a acceptat să meargă la un psiholog şi să-şi trateze dependenţa de filme porno. De asemenea, e posibil să-l fi târât nevastă-sa la atâtea spectacole de balet, încât să nu mai fi vrut niciodată după aia să vadă femei, nici măcar în filme porno. Sau poate, ca să-şi salveze căsnicia, a renunţat la obiceiul ăsta pervers şi şi-a tras şi el, ca familiştii convinşi, o amantă.

http://www.dailycotcodac.ro