Portocalamov's Blog

Just another WordPress.com site

Top 3 comentarii May 21, 2010

Locul I – Sincere felicitări

Nu se acordă

Ne pare rău, dar comentariile voastre din ultima săptămână au fost cel puţin la fel de anoste ca textele noastre, așa încât nu prea am avut de unde alege un câștigător. Asta ne îngrijorează, pentru că Portocala Mov  își datorează în bună măsură traficul faptului că, spre deosebire de alte site-uri, aici comentariile sunt de regulă mai haioase decât posturile. În speranţa că a fost doar un incident izolat, vom considera această săptămână cu texte slabe și cititori lipsiţi de umor drept un mic omagiu adus Academiei Caţavencu.

Locul II – Felicitări simple
Petrov: “multam mult de carte, domnu’! am constatat ca e foarte usor sa agati cu carti in baruri”

Foarte multă lume crede că, în baruri și cluburi, cel mai ușor se agaţă jucându-te neglijent cu cheile de la Ferarri. Nimic mai fals – așa cum a descoperit recent și cititorul nostru Petrov, tot ce ai de făcut e să te așezi într-un colţ al clubului și să te pui pe citit. Imediat, cele mai mișto gagici din club se vor îndrepta spre tine, călcându-se pe picioare, și te vor aborda cu îndrăzneală: “Ce citești, scumpi?”.
Știm că sunteţi curioși să aflaţi ce trebuie făcut mai departe. Ne pare rău, dar de aici sunteţi pe cont propriu – v-am adus deja gagica sub nas, descurcaţi-vă singuri mai departe. Vă putem însă pune la dispoziţie un sfat de la Adi Mutu: încercaţi cu Dostoievski, cică merge întotdeauna.

Locul III – Circumstanţe de felicitări
XaeL: vi se intampla sa spuneti “poanta asta e tare, frate, dar mai bine o pastram pentru alt articol, ca asta deja iese prea amuzant” ?
Da, ni se întâmplă des să spunem asta, deși, să fim sinceri, am prefera să ni se întâmple să scriem articole amuzante.

PS: Normal că era previzibil ultimul răspuns, dar acum înţelegeţi și voi cum ne-am simţit citind cele 20 de comentarii – aproape toate “Extraordinar!” și “Admirabil!” – de la postul precedent??

Advertisements
 

The Shining: Hotel Germisara

Ovidiu Eftimie

Anul acesta, fiind criză economică, am decis să-mi petrec concediul în ţară. Am căutat pe net, soţia a căutat prin agenţii turistice şi am găsit Hotelul Germisara din Geoagiu Băi. Pe net, arăta destul de bine.

All inclusive, două piscine, tratament balneoclimateric (e bun la mahmureală), sală de fitness, castelul Huniazilor prin preajmă, părea fain. Preţul, şi ăla, era ok. Deja mă vedeam lenevind la marginea piscinei, cu o bere în mână şi un julvern în cealaltă. Atâta doar că mă pune nevastă-mea să caut mai departe pe net ceva de genul “Cum e la Hotel Germisara?”(formularea exactă o s-o dea Julius la următorul text cu google).

(articol preluat de pe  http://dailycotcodac.ro )

Ei bine, ce am găsit a fost mişto. Conform celor care au fost acolo şi au supravieţuit, camerele sunt extrem de mici, băile şi mai mici, piscinele sunt pline de pensionari, iar cea cu apă termală are doar 60 de centimetri (cât o vană); mâncarea e proastă – şi pe bani chiar şi la all inclusive.

Serviciile sunt teribile, un cetăţean s-a tăiat în geamurile din baie după ce a alunecat pe gresie, a ajuns la recepţie şi acolo, în loc de trusă de prim ajutor, a primit ameninţări şi nota de plată pentru bateria duşului. Pe alte site-uri am citit că directorul hotelului a bătut/atacat eventual ucis nişte oameni. Alţi turişti au fost obligaţi să-şi care bagajele sute de metri pe jos pentru că nu li s-a permis accesul în parcarea hotelului.

Staţiunea Geoagiu Băi, pe care mi-o închipuiam ca pe un târg mititel cu locuinţe ascunse printre tufe de flori în toate culorile şi pensionari paşnici, mi s-a prezentat ca un loc devastat de minimum două apocalipse, cu drumuri varză, case distruse, tarabe ruginite, reuniuni ale cultelor satanice şi bodegi foarte proaste.

E adevărat că am găsit şi un site unde erau comentarii pozitive dar, antrenat la Daily Cotcodac cu comentarii gen “Ce glume aveţi, mi-aţi făcut ziua mai bună”, am înţeles imediat că nu este vorba decât de o manipulare ordinară a patronului hotelului.

Prin urmare, cred că o să merg în Ungaria, comentariile vizavi de hotelurile ungureşti fiind mult mai prietenoase, singura chestie ce li se reproşează oamenilor de acolo fiind că sunt bozgori şi nu cunosc limba română.

Notă Acest text este un pamflet şi luat aşa. Sper ca nu cumva Elena Udrea să-l ia în serios şi să se apuce să mai ceară vreo trei miliarde de euro pentru îmbunătăţirea imaginii turismului în România. Sau, dacă tot o face, să ne dea nouă banii, să vadă şi Julius cum e să ai colaboratori care te salută cu “se dau azi salariile, ştii ceva?”.

 

Sondaj PM

Vreţi ca Portocala Mov  să conţină mai multe articole cu temă politică, economică şi socială?

5. Bate Steaua la două goluri (28%, 174 Votes)

1. Da, băgaţi mai multe glume cu TVA şi arierate fiscale (25%, 156 Votes)

3. Nu înţeleg ce tot aveţi cu moldovenii; râdeţi ca proştii, habar n-aveţi ce practici sunt tenişii (21%, 130 Votes)

2. Eu oricum intru doar să văd dacă sunt ceva gagici disponibile pe-aici, nu citesc textele, din partea mea puteţi să scrieţi ce vreţi (13%, 82 Votes)

4. Mie îmi plac mai mult comentariile, sunt mai haioase decât textele. Să comenteze numai Gesica, că ea ştie, restul sunt de umplutură (13%, 70 Votes)

TOTAL VOTERS:612


 

Evenimentul zilei de ieri May 15, 2010

Filed under: IT,Reportaje,Uncategorized — portocalamov @ 9:09 pm

11 mai
1867 Luxemburgul devine stat independent, în ciuda opoziției francezilor. Aceștia o lasă mai moale după ce experții militari îi avertizează că n-ar vrea să riște să-i vadă pe cei 2 polițiști luxemburghezi defilând prin centrul Parisului.

12 mai
1364 Se înființează la Cracovia Universitatea Iagellonă, prima din Polonia. După câțiva ani, însă, regele se gândește să o închidă după ce descoperă că emitea diplome false de licență în vrăjitorie unor studenți care nu știau nici măcar să transforme un țăran în broască râioasă.

13 mai
1880 Brazilia abolește sclavia, la cererea patronilor sătui să-i țină pe sclavi pe masă și casă, când ar putea să le dea niște salarii de mizerie, după care să-i lase să-și caute singuri o chirie și să-și comande pizza în fiecare zi.

14 mai
1981 Dumitru Prunariu este primul, dar și ultimul român care zboară în spațiul cosmic. Extratereștrii vor introduce apoi vize pentru cetățenii țării noastre ca urmare a faptului că, după zborul lui Prunariu, s-a constatat că brusc lipsea foarte mult vid galactic.

15 mai
1252 Papa Inocențiu IV emite o bulă papală prin care autorizează tortura ereticilor, ca să nu mai fie nevoiți bieții inchizitori să mintă că acuzatul a căzut pe scări și și-a rupt falangele de la toate degetele sau că și-a vărsat din greșeală farfuria cu supă fierbinte pe el.

16 mai
1929 Premiile Oscar sunt decernate pentru prima dată în istorie. Din păcate, cum pe vremea aceea nu existau gay, SIDA sau feminism, criticii se văd siliți să premieze doar filme cu subiecte neatractive: război, pirați, gangsteri.

17 mai
1902 Arheologii greci descoperă faimosul “mecanism din Antikitera”, despre care se crede că era un fel de computer antic. În ultimii ani, această teorie a fost contestată, pe motiv că mecanismul nu poate fi folosit la vizionarea de filme porno, deci clar nu e un computer.

 

Noi vs. cel mai sexy bărbat în viaţă May 11, 2010

Filed under: Investigatii,Monden,Reportaje,Uncategorized — portocalamov @ 7:57 pm

Observăm în ultima vreme că tot mai multă lume se ia de Hugh Jackman. Nu, nu pentru că ar fi oripilat publicul feminin apărând în vreun film cu cămaşa pe el – asta practic e imposibil, chiar dacă l-ar juca pe Einstein tot ar găsi regizorul câteva scene în care eroul să-şi rupă hainele de pe el şi să dea cu ele de pământ: “Futu-i mama mă-sii, trebuia să înlocuiesc derivatele parţiale cu corespondentele lor din varietatea curbată! Bou mai sunt”. Motivul este că Hugh Jackman a fost declarat cel mai sexy bărbat din lume, iar femeile l-au indicat în cea mai mare proporţie drept bărbatul cu care şi-ar înşela partenerul (de fapt, asta s-a întâmplat în 2008; în 2009, cel mai sexy bărbat din lume a fost votat Johnny Depp, dar de ăsta n-ai cum să te iei, e ca şi cum te-ai lua de Biserică sau Armată). Sincer, noi nu vedem rostul acestei mişcări anti-Hugh Jackman, şi vom arăta imediat şi de ce.

În primul rând, cunoaşteţi pe cineva care şi-a înşelat partenerul cu Hugh Jackman? Noi am văzut la “Trădaţi în dragoste” că femeile îşi iau amanţi taximetrişti, agenţi de vânzări sau chiar şomeri, dar n-am văzut în nici un episod vreun star de la Hollywood. Plus că prietenele şi soţiile noastre fac o oră şi jumătate până la serviciu, vreo 10 ore muncesc şi încă pe atât fac la întoarcere (adică între o oră jumate şi zece, depinde dacă vin cu metroul sau, respectiv, cu maşina) – prin urmare nu prea vedem când ar mai avea timp să ajungă şi pe la vreun hotel unde să ne înşele cu Hugh Jackman (el, pe de altă parte, ar avea timp, că vine din Australia, nu din Băneasa). Probabil ideea asta a apărut pentru că foarte mulţi bărbaţi, când sunt prinşi cu nevasta altuia în pat, zic: “Eu? Hai, dom’ne, să fim serioşi, cum să se culce nevastă-ta cu mine? Te înşeală cu Hugh Jackman, bre, eu sunt aici să ţin de şase”.

Sincer, ne e milă de bietul Hugh Jackman. Chiar şi nouă ne fac scandal nevestele şi prietenele pe stradă: “De ce se uita bunăciunea aia aşa la tine?”, dar măcar noi ne putem apăra: “Da’ ce sunt eu, dragă, cel mai sexy bărbat în viaţă, să se uite femeile după mine pe stradă?”. În schimb, Hugh nu prea are pe unde s-o întoarcă. “Hugh, de ce se uita femeia aia la tine?”. “Nu se uita la mine, dragă”. “Da, sigur, se uita la taximetristul de lângă tine. Să fim serioşi, Hugh”. Noi suntem absolut convinşi că prietena lui Hugh Jackman găseşte cel puţin zece ocazii pe zi să se plângă: “Îl ştii pe Julius? Un bărbat ca el aş vrea şi eu, să pot duce o viaţă normală”.

De asemenea, multe femei probabil ezită să se culce cu Hugh Jackman pentru că n-ar putea spune nimănui asta. Adică, una e să mergi la serviciu şi să spui: “Fetelor, ştiţi cu cine mi-am tras-o eu azi-noapte? Cu Julius de la Daily Cotcodac!”; “Aaa. Îl ştiu, fată, e un tip foarte haios” (şi care o să doarmă pe preş pentru gluma asta – n.r.) – şi cu totul altceva să spui: “Fetelor, ştiţi cu cine mi-am tras-o eu azi-noapte? Cu Hugh Jackman!”. “Da, sigur…”. Plus că dacă îţi dă papucii nu prea poţi să spui: “O să ajungă vai de capul lui fără mine”, iar dacă îi dai tu papucii, o să te ia toată lumea peste picior: “E, sigur, tu l-ai părăsit pe Hugh Jackman, nu el pe tine, logic…”.

Singurul lucru oarecum plauzibil în toată povestea asta e că s-ar putea ca prietenele şi nevestele noastre să se gândească la Hugh Jackman în timp ce fac sex cu noi. Deşi asta nu contează mai deloc pentru că lui Hugh nu-i foloseşte la nimic, iar nouă – să fim sinceri – oricum nu ne pasă.

 

Care e treaba cu Twitter? May 9, 2010

Filed under: Fun,IT,Reportaje — portocalamov @ 4:22 pm

Twitter, acest frate cretinel al lui WordPress…
Ce e ăsta, un fel de serviciu oferit celor cu dificultăţi de exprimare?
Oare de ce s-ar limita cineva cu bună ştiinţă la 140 de caractere? Chiar poţi să spui ceva în 140 de caractere, cu tot cu spaţii?
Să înţeleg că blogging-ul normal le-a venit de hac unora? D-aia se cerea micro-blogging-ul? Dar de ce ar avea nevoie de blog un dislexic? Sau e vorba cumva de aceaşi tendinţă generală care ne obligă la discriminare pozitivă?

Ş-ar mai fi ceva: dacă vrei să ilustrezi un text pe Twitter, cum faci? Sau pozele trebuie să rămână acolo unde îşi păstrează de obicei pozele genul ăsta de consumatori de internet, adică pe Hi5?

Am scris prea mult? Scuze. De câte ori trebuia să dau publish până acum, dacă eram pe Twitter, de şase, şapte ori?

http://www.dailycotcodac.ro

 

De 1 Mai am văzut roşu în faţa ochilor.

Filed under: Reportaje,Uncategorized — portocalamov @ 3:41 pm

uper-ofertă: două mitinguri la preţ de unul, ambele în centrul Capitalei. Primul e condus de Vanghelie şi e tipic de criză: minciunele şi apă chioară. Celălalt e organizat de UNPR. Îi ştiţi, băieţii ăia foarte supăraţi pe partide, că de aia şi-au făcut şi ei unul. Să vedem ce-a ieşit.

Iei un leu de la PeSeDeu?

Vanghelie a promis 10.000 de specialişti în „Huo!“, dar în Piaţa Victoriei s-au adunat abia jumătate. Normal, anul ăsta nu mai e cu mici şi bere: se cern fripturiştii şi fomiştii, rămîn doar ăia care vin din convingere. Cum ar fi tipul cu ochelari de soare, care se scarpină cu pancarta în fund: „Io ştiam că tre’ să fac promoţie la sucuri, nu să vin aicea la vrăjeală, îmbrăcat în jegul ăsta (tricoul roşu cu sigla PSD – n.a.). Dacă mai durează mult mă car, dă-i dracu’ de 400 de mii!“. Ăsta e preţul elanului muncitoresc? Nu prea.

Loredana şi Milena au venit pentru 30 ron („Napolitane, domnu’, în supermarket, nu să crăpăm aicişa de cald ca proastele!“). Un grup de puştani speră la 10 ron de căciulă („Frate, de-o bere-două, acolo“), iar nea Ilie… ei, cu el am fost rău. I-am şoptit conspirativ: „Bre, nea Ilie, au zis ăştia să nu mai vii diseară la partid. Cică îţi dau banii săptămîna viitoare“. Ia te uită, s-a colorat ca tricoul: „Ce faceee? Adică io adun babe de la zece blocuri şi ei vrea să mă fraierească? Huooo, hoţii!“.

Ceva mai încolo, spiritul de protest e la pămînt. Oamenii s-au pus pe asfalt cu tricourile în cap, parc-ar fi o convenţie de Scufiţe Roşii. Preţul? „Nu ştim, cică o să ne dea ceva şi ne rămîn şi tricourile. Da’ noi am venit să ne rîdem, că cică vorbeşte şi… ssst, taci că începe!“ Într-adevăr, microfonul a ajuns la Al-Manahe, primul terorist al limbii române. „Boc ne-a adus la sărăcie, la lipsuri, ne-a adus la foame!“ Cred că Boc i-a adus şi la constipaţie, că pe scenă e flancat doar de umflaţi.

Părăsesc piaţa. În faţa metroului dau peste un ţigănuş cocoşat de pancarte. Ce faci cu ele? „Mînca-ţ-aş, le vînd la ăia care face mitingu’ următor!“

UNPR: Uniunea Naţională pentru Paranoia României

Iniţial am crezut că sînt tot la mitingul lui Vanghelie. Cel puţin aşa-mi zicea culoarea politică din faţa fostului Senat, şi nu mă refer neapărat la roşul de pe tricouri. Merg înspre Piaţa Revoluţiei şi dau peste-o pată de (non)culoare albă: „Noi sîntem din Timiş, cei mai bine organizaţi!“. Cîţi sînteţi? „Numa’ cinci, da’ cei mai bine organizaţi!“ Alături stă grupul din Ilfov. Minoritari şi cam minori de felul lor. Ce partid e ăsta? Îmi silabisesc cu chiu, cu vai, iniţialele. OK, dar ce înseamnă? Pauză de gîndire. S-a făcut lumină: „Uniunea cu România!“. Un grup de băbuţe rurale clasice (broboadă, flanelă, dinţi mai mult nu) sînt mult mai lămurite: „Am venit să ne dea pensii mai mari!“. Ce nume are partidul? „Care partid?“ Mă ia în primire cerberul grupului (o cucoană urbană 100%): „Da’ în ce calitate întrebaţi?“. Contează? „Păi, da, ca să ştim ce răspundem!“ Nu înţeleg, numele se schimbă în funcţie de ăla care întreabă? „Auzi, tu n-ai treabă acasă, ce te tot bagi?“ Ce spun cei intraţi deja în ocolul de susţinători? Nu ştiu. Piaţa Revoluţiei e îngrădită şi intrările-s păzite cu străşnicie: „N-ai talangă (ecuson – n.a.), nu intri! Iar presa decît cu acreditare, că avem lista aici“.

OK, paranoia doar cu ecusonul, dar parcă ăsta e spaţiu public, nu tarlaua lui Oprea. „E miting privat, da?“ Ceva mai încolo, un ins mucalit leagănă un mănunchi de ecusoane: „Care mai vrei o talangă?“. Aş putea să iau, dar n-are sens. M-am lămurit deja şi de calitatea susţinătorilor, şi de aia a conducerii.