Portocalamov's Blog

Just another WordPress.com site

FAINA SAPTAMANA July 25, 2010

Filed under: Avem o tara.Cum procedam?,Fun,Monden,Romania.Mici fragmente de neant. — portocalamov @ 12:43 pm

FAINA SAPTAMANA

S-a încheiat o săptămână cât se poate de agreabilă.

De mult nu m-am mai simţit atât de bine în propria-mi piele, de mult n-am mai râs atât de copios, de mult nu m-am bucurat sincer că mi-o dat Dumnezeu si mama simţul umorului.

8 zile relaxante, 8 zile senine, 8 zile în care nimeni nu s-a plâns de caniculă, 8 zile în care am inhalat fum de ţigară cât pentru tot anul fără ca asta să mă deranjeze câtuşi de puţin, 8 zile în care am constatat că încă mai există:

– fete incredibil de frumoase, cu simţul umorului la el acasă, cu o personalitate puternică ce nu face altceva decât să le contureze şi mai mult calităţile;

– fete care au auzit de Winona Rider şi Anthony Hopkins şi care au în “cinematecă” şi altceva decât Sandi Belle şi Vacanţa Mare;

– fete care se machiază cu simţul esteticului;

– fete care ştiu bancuri cu iepuraşi, blonde şi restul faunei, dar în acelaşi timp discută pertinent pe orice temă actuală sau perimată, anostă sau vivace, dovedindu-ţi că în afară de rimel şi mascara mai au şi alte preocupări;

– fete cu bun simţ;

Dar şi:

– grobieni inadaptabili care nu pot trece peste complexul inutilităţii lor într-un anumit spaţiu şi nici nu doresc să accepte asta decât jignind sau folosind replici ieftine;

– nesimţiţi incurabili;

– băieţi al căror IQ subunitar, virusat de filmele porno vizionate în nopţile de restrişte, nu le permite să sesizeze bariera dintre friendship & relationship;

– proşti incalificabili altfel decât…proşti;

– retaradaţi care au impresia că o relaţie înseamnă o aliniere standard de idei, un fel de sclavagism comportamental pe sistemul: “dacă-s eu tâmpit şi prost/ n-are rost să fii tu altfel”;

 

Top 3 comentarii May 21, 2010

Locul I – Sincere felicitări

Nu se acordă

Ne pare rău, dar comentariile voastre din ultima săptămână au fost cel puţin la fel de anoste ca textele noastre, așa încât nu prea am avut de unde alege un câștigător. Asta ne îngrijorează, pentru că Portocala Mov  își datorează în bună măsură traficul faptului că, spre deosebire de alte site-uri, aici comentariile sunt de regulă mai haioase decât posturile. În speranţa că a fost doar un incident izolat, vom considera această săptămână cu texte slabe și cititori lipsiţi de umor drept un mic omagiu adus Academiei Caţavencu.

Locul II – Felicitări simple
Petrov: “multam mult de carte, domnu’! am constatat ca e foarte usor sa agati cu carti in baruri”

Foarte multă lume crede că, în baruri și cluburi, cel mai ușor se agaţă jucându-te neglijent cu cheile de la Ferarri. Nimic mai fals – așa cum a descoperit recent și cititorul nostru Petrov, tot ce ai de făcut e să te așezi într-un colţ al clubului și să te pui pe citit. Imediat, cele mai mișto gagici din club se vor îndrepta spre tine, călcându-se pe picioare, și te vor aborda cu îndrăzneală: “Ce citești, scumpi?”.
Știm că sunteţi curioși să aflaţi ce trebuie făcut mai departe. Ne pare rău, dar de aici sunteţi pe cont propriu – v-am adus deja gagica sub nas, descurcaţi-vă singuri mai departe. Vă putem însă pune la dispoziţie un sfat de la Adi Mutu: încercaţi cu Dostoievski, cică merge întotdeauna.

Locul III – Circumstanţe de felicitări
XaeL: vi se intampla sa spuneti “poanta asta e tare, frate, dar mai bine o pastram pentru alt articol, ca asta deja iese prea amuzant” ?
Da, ni se întâmplă des să spunem asta, deși, să fim sinceri, am prefera să ni se întâmple să scriem articole amuzante.

PS: Normal că era previzibil ultimul răspuns, dar acum înţelegeţi și voi cum ne-am simţit citind cele 20 de comentarii – aproape toate “Extraordinar!” și “Admirabil!” – de la postul precedent??

 

Sondaj PM

Vreţi ca Portocala Mov  să conţină mai multe articole cu temă politică, economică şi socială?

5. Bate Steaua la două goluri (28%, 174 Votes)

1. Da, băgaţi mai multe glume cu TVA şi arierate fiscale (25%, 156 Votes)

3. Nu înţeleg ce tot aveţi cu moldovenii; râdeţi ca proştii, habar n-aveţi ce practici sunt tenişii (21%, 130 Votes)

2. Eu oricum intru doar să văd dacă sunt ceva gagici disponibile pe-aici, nu citesc textele, din partea mea puteţi să scrieţi ce vreţi (13%, 82 Votes)

4. Mie îmi plac mai mult comentariile, sunt mai haioase decât textele. Să comenteze numai Gesica, că ea ştie, restul sunt de umplutură (13%, 70 Votes)

TOTAL VOTERS:612


 

Vieaţa la mol (II)

– Nu te-ntoarce acum, dar e una-n chiloţi în spatele tău.
– Cum, în chiloţi? Cum să nu mă-ntorc? Se uită? Faci mişto…
– Nu, pe bune, e în chiloţi galbeni cu flori portocalii şi are un maieu galben, nu poartă sutien… Şi e încălţată-n pantofi cu toc cui. Tocuri de 10, zic eu.
– Mă uit.
– E?
– Nene… Foarte Tare! Da’ nu-s chiar chiloţi.
– Da’ ce-or fi ăia?
– Nişte pantalonaşi foarte scurţi… şi foarte subţiri. Şi foarte mulaţi.
– Da, le lipseşte numai dantela. I se vede fofo.
– Pe bune? Fofo? Nu vrei să schimbăm locurile?
– Nu, stai acolo, că-ţi descriu eu.
– Nu-i tot aia. Auzi, da’ ce face?
– Se plimbă de colo-colo, gen aştept pe cineva să m-agaţe. Ai văzut cum e fardată?
– Nu, m-am uitat la chiloţi.
– Dacă eu veneam aşa la o întâlnire cu tine ce făceai?
– Nu veneai tu aşa. Cred că te băteam cu papucul.
– Auzi, ce-o fi în mintea lor?
– Sunt mai multe?
– Bine că eşti tu deştept. În general, astea care ies aşa în lume.
– Aici e “în lume”?
– Păi aici vine lumea, la mol, nu? Inclusiv noi.
– Ţi se pare că noi suntem în chiloţi?
– Nu, dar suntem în compania unor dame care vin în chiloţi, na.
– Uite-o că trece p-acolo. Auzi, poate e-n slipi, nu în chiloţi. Un slip colorat. Mă rog, asta înseamnă că ar trebui să fie udă, nu?
– Ah! Ce mitocan…
– Îţi dai seama cum o fi venit ea cu tramvaiul pân-aici…
– Cred că a adus-o vreun băgău cu gipan.
– Şi se frăsuie singură p-aici, nu? Unde-i băgău’, atunci?
– Poate a rămas să-şi păzeazscă gipanu’.
– O fi văzut-o tat’su’?
– Când şi-a pus chiloţii? Poate i-a pus chiar el.
– Cretinule.
– Păi ce vrei să zic, nu vezi cum arată? Bine că râzi. Auzi, aşa e moda acum?
– Moda la ce?
– Să ieşi în oraş sâmbăta după-amiază.
– Cred că numai la mol. Şi prin cluburile alea.
– Prin cluburile alea… Ştii tu ce se-ntâmplă prin cluburile alea…
– Nu, dar mă uit la asta în chiloţi şi-mi pot imagina.
– Mai vrei cafea?
– Nu, hai să mergem. Pe dincolo, las-o-n durerea ei…
– Vreau s-o-ntreb dacă n-are şi tetra, cu acelaşi model.
– Poate apare băgău’ şi-ţi sparge nasul. Hai.
– Îţi dai seama ce-ar scrie ziarele? Că m-am luat de una la mol şi m-a bătut bărbat’su măr?
– Absolut.
– Crezi că ziarele ar spune că era în chiloţi?
– Nu. Li s-ar părea că e normal să fie-n chiloţi la mol. Hai.

 

Vieaţa la mol (I)

La Mall parchează un arab/Cu ochii mici, cu părul rar.

Ah, nu, nu era arab şi nu era în nevoie şi nici n-avea un singur cal, ci vreo 150. Arabul care nu era arab avea un şort turcesc, un maieu importat dintr-o ţară în care spălarea tricourilor este ilegală şi nişte şlapi de plastic veritabil, de Obor. Tricoul care nu cunoscuse niciodată bucuriile scaldei în maşina de spălat se suflecase peste burtă. Buricul, ca multe alte burice de acest tip, lupta fără speranţă pe două fronturi, înghiţit de grăsime şi împâslit de scame. Fiind cald, scamele erau jilave. Umezeala venea de peste tot, în broboane de transpiraţie şi pârâiaşe de sudoare. Buricul exprima nefericire, în contrast cu expansionismul exuberant al vecinătăţilor buricului.

Caii arabului care nu era arab tăceau sub capota unui SUV scump şi, ca orice SUV scump, foarte mare. Portiera s-a închis cu sunetul înfundat al unei portiere scumpe cât salariul anual al unui medic românesc. Maşina scumpă mai avea alte 3 portiere scumpe şi un hayon şi mai scump, stopuri scumpe pe led-uri, faruri scumpe cu xenon, geamuri fumurii foarte scumpe, semnalizatoare destul de scumpe în oglinzi, trapă electrică standard de scumpă, ţevi duble de eşapament şi jenţi cromate, nu doar pur şi simplu scumpe, ci din alea de se-nvârt la stop, să moară duşmanii de invidie. Maşina s-a oglindit pentru o clipă în burta asudată a proprietarului de maşină scumpă, tricou murdar suflecat, şort turcesc şi şlapi de plastic veritabil. Când s-a văzut, a oftat tăcut pentru că oglinda a deformat-o caricatural. Maşina scumpă a realizat şi că toate ledurile, ţevile, cromurile, strălucirile, curbele şi gadgeturile extrem de scumpe nu fac doi bani, până la urmă, pentru stăpânul a fost un fraier şi a ales-o prost.

Stăpânul a fost un fraier pentru că şi-a ales o maşină de fiţe neagră, în condiţiile în care se ştie că, anul acesta, toate, dar absolut toate maşinile de fiţe trebuie să fie alb-crem, cu piele roşie înăuntru. În timp ce stăpânul se îndrepta târşit spre Mall, maşinii i-era ruşine de soarta ei de maşină de fiţe ratată. Mi-a fost atât de milă de ea încât mi-a venit să-i dau foc.

– va urma –

 

‘nainte-i Cluju’? May 15, 2010

Moți din Brad, în acceleratul de Satu-Mare.

– Blaju’!, anunță rotofeiul care ocupă locul de lângă fereastră.
Apoi se apleacă și cercetează cu privirea peronul pustiu, însă, negăsind nimic demn de atenție, se întoarce spre tovarășii săi și dezvoltă subiectul:
– Însamnă că am trecut de Cluj.

Toropeala care se înstăpânise de o bucată de drum se risipește ca fumul; pe dată, vagonul se însuflețește.
– D-apăi n-am trecută, că Cluju-i după.
– ‘nainte! Îi ‘nainte. Întâi vină Cluju’, după ceea Blaju’.

Şi se contrazic potolit vreme îndelungată – care-i mai înainte, Clujul sau Blajul. Cumva, și cei care susțin că Blaju-i întâi au dreptate, dar parcă și ceilalți. E undeva o chichiță și n-o dibuiesc ei. Numa’ tac și cugetă.

Deodată, rotofeiul se luminează la față: asta era!
– Cluju-i întâi! Cum meri, mă, nu cum vii!

 

Vrei sa agati gagici?:)

Filed under: Avem o tara.Cum procedam?,Fun,Monden,Uncategorized — portocalamov @ 9:07 pm

Foarte multă lume crede că, în baruri și cluburi, cel mai ușor se agaţă jucându-te neglijent cu cheile de la Ferarri. Nimic mai fals – așa cum a descoperit recent și cititorul nostru Petrov, tot ce ai de făcut e să te așezi într-un colţ al clubului și să te pui pe citit. Imediat, cele mai mișto gagici din club se vor îndrepta spre tine, călcându-se pe picioare, și te vor aborda cu îndrăzneală: “Ce citești, scumpi?”.
Știm că sunteţi curioși să aflaţi ce trebuie făcut mai departe. Ne pare rău, dar de aici sunteţi pe cont propriu – v-am adus deja gagica sub nas, descurcaţi-vă singuri mai departe. Vă putem însă pune la dispoziţie un sfat de la Adi Mutu: încercaţi cu Dostoievski, cică merge întotdeauna.