FAINA SAPTAMANA July 25, 2010

FAINA SAPTAMANA

S-a încheiat o săptămână cât se poate de agreabilă.

De mult nu m-am mai simţit atât de bine în propria-mi piele, de mult n-am mai râs atât de copios, de mult nu m-am bucurat sincer că mi-o dat Dumnezeu si mama simţul umorului.

8 zile relaxante, 8 zile senine, 8 zile în care nimeni nu s-a plâns de caniculă, 8 zile în care am inhalat fum de ţigară cât pentru tot anul fără ca asta să mă deranjeze câtuşi de puţin, 8 zile în care am constatat că încă mai există:

– fete incredibil de frumoase, cu simţul umorului la el acasă, cu o personalitate puternică ce nu face altceva decât să le contureze şi mai mult calităţile;

– fete care au auzit de Winona Rider şi Anthony Hopkins şi care au în “cinematecă” şi altceva decât Sandi Belle şi Vacanţa Mare;

– fete care se machiază cu simţul esteticului;

– fete care ştiu bancuri cu iepuraşi, blonde şi restul faunei, dar în acelaşi timp discută pertinent pe orice temă actuală sau perimată, anostă sau vivace, dovedindu-ţi că în afară de rimel şi mascara mai au şi alte preocupări;

– fete cu bun simţ;

Dar şi:

– grobieni inadaptabili care nu pot trece peste complexul inutilităţii lor într-un anumit spaţiu şi nici nu doresc să accepte asta decât jignind sau folosind replici ieftine;

– nesimţiţi incurabili;

– băieţi al căror IQ subunitar, virusat de filmele porno vizionate în nopţile de restrişte, nu le permite să sesizeze bariera dintre friendship & relationship;

– proşti incalificabili altfel decât…proşti;

– retaradaţi care au impresia că o relaţie înseamnă o aliniere standard de idei, un fel de sclavagism comportamental pe sistemul: “dacă-s eu tâmpit şi prost/ n-are rost să fii tu altfel”;

Top 3 comentarii May 21, 2010

Locul I – Sincere felicitări

Nu se acordă

Ne pare rău, dar comentariile voastre din ultima săptămână au fost cel puţin la fel de anoste ca textele noastre, așa încât nu prea am avut de unde alege un câștigător. Asta ne îngrijorează, pentru că Portocala Mov  își datorează în bună măsură traficul faptului că, spre deosebire de alte site-uri, aici comentariile sunt de regulă mai haioase decât posturile. În speranţa că a fost doar un incident izolat, vom considera această săptămână cu texte slabe și cititori lipsiţi de umor drept un mic omagiu adus Academiei Caţavencu.

Locul II – Felicitări simple
Petrov: “multam mult de carte, domnu’! am constatat ca e foarte usor sa agati cu carti in baruri”

Foarte multă lume crede că, în baruri și cluburi, cel mai ușor se agaţă jucându-te neglijent cu cheile de la Ferarri. Nimic mai fals – așa cum a descoperit recent și cititorul nostru Petrov, tot ce ai de făcut e să te așezi într-un colţ al clubului și să te pui pe citit. Imediat, cele mai mișto gagici din club se vor îndrepta spre tine, călcându-se pe picioare, și te vor aborda cu îndrăzneală: “Ce citești, scumpi?”.
Știm că sunteţi curioși să aflaţi ce trebuie făcut mai departe. Ne pare rău, dar de aici sunteţi pe cont propriu – v-am adus deja gagica sub nas, descurcaţi-vă singuri mai departe. Vă putem însă pune la dispoziţie un sfat de la Adi Mutu: încercaţi cu Dostoievski, cică merge întotdeauna.

Locul III – Circumstanţe de felicitări
XaeL: vi se intampla sa spuneti “poanta asta e tare, frate, dar mai bine o pastram pentru alt articol, ca asta deja iese prea amuzant” ?
Da, ni se întâmplă des să spunem asta, deși, să fim sinceri, am prefera să ni se întâmple să scriem articole amuzante.

PS: Normal că era previzibil ultimul răspuns, dar acum înţelegeţi și voi cum ne-am simţit citind cele 20 de comentarii – aproape toate “Extraordinar!” și “Admirabil!” – de la postul precedent??

Sondaj PM

Vreţi ca Portocala Mov  să conţină mai multe articole cu temă politică, economică şi socială?

5. Bate Steaua la două goluri (28%, 174 Votes)

1. Da, băgaţi mai multe glume cu TVA şi arierate fiscale (25%, 156 Votes)

3. Nu înţeleg ce tot aveţi cu moldovenii; râdeţi ca proştii, habar n-aveţi ce practici sunt tenişii (21%, 130 Votes)

2. Eu oricum intru doar să văd dacă sunt ceva gagici disponibile pe-aici, nu citesc textele, din partea mea puteţi să scrieţi ce vreţi (13%, 82 Votes)

4. Mie îmi plac mai mult comentariile, sunt mai haioase decât textele. Să comenteze numai Gesica, că ea ştie, restul sunt de umplutură (13%, 70 Votes)

TOTAL VOTERS:612

Vieaţa la mol (II)

– Nu te-ntoarce acum, dar e una-n chiloţi în spatele tău.
– Cum, în chiloţi? Cum să nu mă-ntorc? Se uită? Faci mişto…
– Nu, pe bune, e în chiloţi galbeni cu flori portocalii şi are un maieu galben, nu poartă sutien… Şi e încălţată-n pantofi cu toc cui. Tocuri de 10, zic eu.
– Mă uit.
– E?
– Nene… Foarte Tare! Da’ nu-s chiar chiloţi.
– Da’ ce-or fi ăia?
– Nişte pantalonaşi foarte scurţi… şi foarte subţiri. Şi foarte mulaţi.
– Da, le lipseşte numai dantela. I se vede fofo.
– Pe bune? Fofo? Nu vrei să schimbăm locurile?
– Nu, stai acolo, că-ţi descriu eu.
– Nu-i tot aia. Auzi, da’ ce face?
– Se plimbă de colo-colo, gen aştept pe cineva să m-agaţe. Ai văzut cum e fardată?
– Nu, m-am uitat la chiloţi.
– Dacă eu veneam aşa la o întâlnire cu tine ce făceai?
– Nu veneai tu aşa. Cred că te băteam cu papucul.
– Auzi, ce-o fi în mintea lor?
– Sunt mai multe?
– Bine că eşti tu deştept. În general, astea care ies aşa în lume.
– Aici e “în lume”?
– Păi aici vine lumea, la mol, nu? Inclusiv noi.
– Ţi se pare că noi suntem în chiloţi?
– Nu, dar suntem în compania unor dame care vin în chiloţi, na.
– Uite-o că trece p-acolo. Auzi, poate e-n slipi, nu în chiloţi. Un slip colorat. Mă rog, asta înseamnă că ar trebui să fie udă, nu?
– Ah! Ce mitocan…
– Îţi dai seama cum o fi venit ea cu tramvaiul pân-aici…
– Cred că a adus-o vreun băgău cu gipan.
– Şi se frăsuie singură p-aici, nu? Unde-i băgău’, atunci?
– Poate a rămas să-şi păzeazscă gipanu’.
– O fi văzut-o tat’su’?
– Când şi-a pus chiloţii? Poate i-a pus chiar el.
– Cretinule.
– Păi ce vrei să zic, nu vezi cum arată? Bine că râzi. Auzi, aşa e moda acum?
– Moda la ce?
– Să ieşi în oraş sâmbăta după-amiază.
– Cred că numai la mol. Şi prin cluburile alea.
– Prin cluburile alea… Ştii tu ce se-ntâmplă prin cluburile alea…
– Nu, dar mă uit la asta în chiloţi şi-mi pot imagina.
– Mai vrei cafea?
– Nu, hai să mergem. Pe dincolo, las-o-n durerea ei…
– Vreau s-o-ntreb dacă n-are şi tetra, cu acelaşi model.
– Poate apare băgău’ şi-ţi sparge nasul. Hai.
– Îţi dai seama ce-ar scrie ziarele? Că m-am luat de una la mol şi m-a bătut bărbat’su măr?
– Absolut.
– Crezi că ziarele ar spune că era în chiloţi?
– Nu. Li s-ar părea că e normal să fie-n chiloţi la mol. Hai.

Vieaţa la mol (I)

La Mall parchează un arab/Cu ochii mici, cu părul rar.

Ah, nu, nu era arab şi nu era în nevoie şi nici n-avea un singur cal, ci vreo 150. Arabul care nu era arab avea un şort turcesc, un maieu importat dintr-o ţară în care spălarea tricourilor este ilegală şi nişte şlapi de plastic veritabil, de Obor. Tricoul care nu cunoscuse niciodată bucuriile scaldei în maşina de spălat se suflecase peste burtă. Buricul, ca multe alte burice de acest tip, lupta fără speranţă pe două fronturi, înghiţit de grăsime şi împâslit de scame. Fiind cald, scamele erau jilave. Umezeala venea de peste tot, în broboane de transpiraţie şi pârâiaşe de sudoare. Buricul exprima nefericire, în contrast cu expansionismul exuberant al vecinătăţilor buricului.

Caii arabului care nu era arab tăceau sub capota unui SUV scump şi, ca orice SUV scump, foarte mare. Portiera s-a închis cu sunetul înfundat al unei portiere scumpe cât salariul anual al unui medic românesc. Maşina scumpă mai avea alte 3 portiere scumpe şi un hayon şi mai scump, stopuri scumpe pe led-uri, faruri scumpe cu xenon, geamuri fumurii foarte scumpe, semnalizatoare destul de scumpe în oglinzi, trapă electrică standard de scumpă, ţevi duble de eşapament şi jenţi cromate, nu doar pur şi simplu scumpe, ci din alea de se-nvârt la stop, să moară duşmanii de invidie. Maşina s-a oglindit pentru o clipă în burta asudată a proprietarului de maşină scumpă, tricou murdar suflecat, şort turcesc şi şlapi de plastic veritabil. Când s-a văzut, a oftat tăcut pentru că oglinda a deformat-o caricatural. Maşina scumpă a realizat şi că toate ledurile, ţevile, cromurile, strălucirile, curbele şi gadgeturile extrem de scumpe nu fac doi bani, până la urmă, pentru stăpânul a fost un fraier şi a ales-o prost.

Stăpânul a fost un fraier pentru că şi-a ales o maşină de fiţe neagră, în condiţiile în care se ştie că, anul acesta, toate, dar absolut toate maşinile de fiţe trebuie să fie alb-crem, cu piele roşie înăuntru. În timp ce stăpânul se îndrepta târşit spre Mall, maşinii i-era ruşine de soarta ei de maşină de fiţe ratată. Mi-a fost atât de milă de ea încât mi-a venit să-i dau foc.

– va urma –

‘nainte-i Cluju’? May 15, 2010

Moți din Brad, în acceleratul de Satu-Mare.

– Blaju’!, anunță rotofeiul care ocupă locul de lângă fereastră.
Apoi se apleacă și cercetează cu privirea peronul pustiu, însă, negăsind nimic demn de atenție, se întoarce spre tovarășii săi și dezvoltă subiectul:
– Însamnă că am trecut de Cluj.

Toropeala care se înstăpânise de o bucată de drum se risipește ca fumul; pe dată, vagonul se însuflețește.
– D-apăi n-am trecută, că Cluju-i după.
– ‘nainte! Îi ‘nainte. Întâi vină Cluju’, după ceea Blaju’.

Şi se contrazic potolit vreme îndelungată – care-i mai înainte, Clujul sau Blajul. Cumva, și cei care susțin că Blaju-i întâi au dreptate, dar parcă și ceilalți. E undeva o chichiță și n-o dibuiesc ei. Numa’ tac și cugetă.

Deodată, rotofeiul se luminează la față: asta era!
– Cluju-i întâi! Cum meri, mă, nu cum vii!

Vrei sa agati gagici?:)

Foarte multă lume crede că, în baruri și cluburi, cel mai ușor se agaţă jucându-te neglijent cu cheile de la Ferarri. Nimic mai fals – așa cum a descoperit recent și cititorul nostru Petrov, tot ce ai de făcut e să te așezi într-un colţ al clubului și să te pui pe citit. Imediat, cele mai mișto gagici din club se vor îndrepta spre tine, călcându-se pe picioare, și te vor aborda cu îndrăzneală: “Ce citești, scumpi?”.
Știm că sunteţi curioși să aflaţi ce trebuie făcut mai departe. Ne pare rău, dar de aici sunteţi pe cont propriu – v-am adus deja gagica sub nas, descurcaţi-vă singuri mai departe. Vă putem însă pune la dispoziţie un sfat de la Adi Mutu: încercaţi cu Dostoievski, cică merge întotdeauna.

Cele mai frumoase intrebari puse de femei May 11, 2010

In ultima vreme observat ca multi dintre cititorii Daily Cotcodac par a se plange (din motive mai presus de intelegerea mea) de oarecari divergente cu iubitele si sotiile lor (uneori si cu unele, si cu altele). Asa ca ne-am gandit (adica eu m-am gandit, ca Julius nu stiu ce facea, probabil se uita la OTV, ca asta-i intelectual) sa alcatuim un top 10 al celor mai frumoase intrebari pe care ni le adresat femeile din cele mai vechi timpuri si pana azi. Stiti voi, genul ala de intrebari care pot sa faca un interogatoriu la Gestapo sa para o activitate placuta, de week-end. De asemenea, intrebarile sunt insotite si de raspunsuri pe care sincer va recomandam sa nu le folositi acasa decat daca sunteti profesionisti in despartiri sau aveti un avocat bun.

10. “Ai mai iubit pe cineva la fel de tare ca pe mine?”
A zice nu, dar stai sa ma gandesc un pic. Aveam un catel cand eram copil pe care il iubeam la fel de tare… si mai e si laptopul asta nou – a, si sa nu uit PlayStation-ul, normal – si, bineinteles, masina. Si CD-urile mele. A, stai ca era sa uit: cand eram mic, am avut si o colectie de soldatei, si si pe aia…

9. “De ce conduci asa de repede, vrei sa murim amandoi?”
Nu. De fapt, ca sa fiu mai precis, nu “amandoi”.

8.”Cat de mult ma iubesti?”
Daca s-ar putea masura iubirea mea pentru tine… era ceva prin liceu, o unitate de masura, cum ii zicea? Angstrom, parca.

7. “Cum poate sa iti placa tampenia asta de film?”
Bineinteles ca nu imi place, cum ar putea sa-mi placa un film care nu e cu Ben Stiller, Meg Ryan sau Hugh Grant? Si la sfarsit Arnold (parca asa il cheama pe actorul ala care nu e Adam Sandler, nu?) nici nu se impaca cu seful teroristilor. Ce tampenie de film! Lasa-ma totusi sa ma uit pana la capat, ca sa le pot spune si baietilor cat de prost e filmul asta.

6. “Tu m-ai parasi vreodata, iubitule?”
Exista aceasta optiune si eu n-am stiut? Chiar ca trebuia sa citesc manualul de utilizare inainte!

5. “Ti se pare ca seman cu actrita asta?”
Oarecum. Comparativ, tu ai sanii mici iar ea ii are mari. In schimb, cand ajungem la fund, raportul se inverseaza.

4. “Crezi ca accesoriul X se potriveste cu obiectul de imbracaminte Y?”
Da. Iti vin absolut perfect. Chiar cred ca nu e nevoie sa mai mergem la mall la shopping, fiindca astea iti vin perfect.

3. “Te uiti la filme porno?”
Doamne fereste, cum sa ma uit la asemenea mizerii?! Habar nu am cine se uita la asa ceva, dar sigur eu si celelalte 3 miliarde de barbati de pe Pamant care au sotii sau iubite nu ne uitam niciodata. De fapt, cred ca cei care se uita la filme porno ar trebui impuscati. Ocazie cu care ar trebui sa li se si confiste colectia de filme porno si sa le fie data celor care nu s-au uitat niciodata la asa ceva, ca sa stie sa se fereasca pe viitor de asemenea orori.

2. “Ti se pare ca m-am ingrasat?”
Depinde. Comparativ cu Herzigova: da. Comparativ cu balena albastra: nu, esti OK.

1. “La ce te gandesti?”
Hmmmm. N-as putea spune precis. La un topor insangerat… si la capsorul tau. Dar nu stiu inca precis care e legatura dintre ele. Sunt convins insa ca daca-mi mai pui cateva intrebari, o sa imi dau seama pana la urma.

Noi vs. cel mai sexy bărbat în viaţă

Observăm în ultima vreme că tot mai multă lume se ia de Hugh Jackman. Nu, nu pentru că ar fi oripilat publicul feminin apărând în vreun film cu cămaşa pe el – asta practic e imposibil, chiar dacă l-ar juca pe Einstein tot ar găsi regizorul câteva scene în care eroul să-şi rupă hainele de pe el şi să dea cu ele de pământ: “Futu-i mama mă-sii, trebuia să înlocuiesc derivatele parţiale cu corespondentele lor din varietatea curbată! Bou mai sunt”. Motivul este că Hugh Jackman a fost declarat cel mai sexy bărbat din lume, iar femeile l-au indicat în cea mai mare proporţie drept bărbatul cu care şi-ar înşela partenerul (de fapt, asta s-a întâmplat în 2008; în 2009, cel mai sexy bărbat din lume a fost votat Johnny Depp, dar de ăsta n-ai cum să te iei, e ca şi cum te-ai lua de Biserică sau Armată). Sincer, noi nu vedem rostul acestei mişcări anti-Hugh Jackman, şi vom arăta imediat şi de ce.

În primul rând, cunoaşteţi pe cineva care şi-a înşelat partenerul cu Hugh Jackman? Noi am văzut la “Trădaţi în dragoste” că femeile îşi iau amanţi taximetrişti, agenţi de vânzări sau chiar şomeri, dar n-am văzut în nici un episod vreun star de la Hollywood. Plus că prietenele şi soţiile noastre fac o oră şi jumătate până la serviciu, vreo 10 ore muncesc şi încă pe atât fac la întoarcere (adică între o oră jumate şi zece, depinde dacă vin cu metroul sau, respectiv, cu maşina) – prin urmare nu prea vedem când ar mai avea timp să ajungă şi pe la vreun hotel unde să ne înşele cu Hugh Jackman (el, pe de altă parte, ar avea timp, că vine din Australia, nu din Băneasa). Probabil ideea asta a apărut pentru că foarte mulţi bărbaţi, când sunt prinşi cu nevasta altuia în pat, zic: “Eu? Hai, dom’ne, să fim serioşi, cum să se culce nevastă-ta cu mine? Te înşeală cu Hugh Jackman, bre, eu sunt aici să ţin de şase”.

Sincer, ne e milă de bietul Hugh Jackman. Chiar şi nouă ne fac scandal nevestele şi prietenele pe stradă: “De ce se uita bunăciunea aia aşa la tine?”, dar măcar noi ne putem apăra: “Da’ ce sunt eu, dragă, cel mai sexy bărbat în viaţă, să se uite femeile după mine pe stradă?”. În schimb, Hugh nu prea are pe unde s-o întoarcă. “Hugh, de ce se uita femeia aia la tine?”. “Nu se uita la mine, dragă”. “Da, sigur, se uita la taximetristul de lângă tine. Să fim serioşi, Hugh”. Noi suntem absolut convinşi că prietena lui Hugh Jackman găseşte cel puţin zece ocazii pe zi să se plângă: “Îl ştii pe Julius? Un bărbat ca el aş vrea şi eu, să pot duce o viaţă normală”.

De asemenea, multe femei probabil ezită să se culce cu Hugh Jackman pentru că n-ar putea spune nimănui asta. Adică, una e să mergi la serviciu şi să spui: “Fetelor, ştiţi cu cine mi-am tras-o eu azi-noapte? Cu Julius de la Daily Cotcodac!”; “Aaa. Îl ştiu, fată, e un tip foarte haios” (şi care o să doarmă pe preş pentru gluma asta – n.r.) – şi cu totul altceva să spui: “Fetelor, ştiţi cu cine mi-am tras-o eu azi-noapte? Cu Hugh Jackman!”. “Da, sigur…”. Plus că dacă îţi dă papucii nu prea poţi să spui: “O să ajungă vai de capul lui fără mine”, iar dacă îi dai tu papucii, o să te ia toată lumea peste picior: “E, sigur, tu l-ai părăsit pe Hugh Jackman, nu el pe tine, logic…”.

Singurul lucru oarecum plauzibil în toată povestea asta e că s-ar putea ca prietenele şi nevestele noastre să se gândească la Hugh Jackman în timp ce fac sex cu noi. Deşi asta nu contează mai deloc pentru că lui Hugh nu-i foloseşte la nimic, iar nouă – să fim sinceri – oricum nu ne pasă.

Emil Boc, de la buget-building la body-building May 9, 2010

Trebuia să se întîmple şi asta! Ei bine, absolut fără intenţie, am reuşit să mergem la sală cu Boc. Nu la sala de şedinţe a Guvernului, ci chiar la World Class Health Academy de la Radisson Blu, unde premierul se antrenează frecvent, îndeosebi miercurea şi joia, la aparatele numite pack deck şi cross-trainer-eliptic.

Probabil ca să îi fie mai uşor să alerge atunci cînd vor da năvală bugetarii în biroul lui. Ultima dată cînd l-am văzut noi la sală, premierul purta tricou roşu şi bermude albastre, asortate la o pereche de şosete albe, despre care nu am aflat pînă la închiderea ediţiei dacă i le-a făcut Udrea cadou sau sînt chiar de la mama lui, dăruite de Paşte, ca să nu se plîngă că i-a dat ăla bătrînu’ cu oul în cap.

Dar pînă la urmă, ce mai contează de unde sînt şosetele atîta vreme cît ele nu-l ajută pe Boc să ajungă la mînerele stepper-ului la care se încă­pă ţî nează să performeze?

Pe această cale, profităm de ocazie, şi rugăm conducerea World Class Health Academy să comande cîteva aparate pe măsura premierului, la care, la o adică, poate să lucreze chiar şi Cleopatra Stratan.

În fine, ca să nu o mai lungim, vă informăm că l-am urmărit pe Boc chiar şi la saună, unde a fost întrebat de Ilie Dumitrescu: „Domnu’ premier, aţi avut şi dumneavoastră intervenţii la comandantul navei, cum s-a întîmplat acum cu delegaţia Poloniei?“. „Mă, Iliuţă, am mai făcut şi noi din astea“, a răspuns el cu un aer serios, transpirînd în continuare în batista flauşată în care se înfăşurase ca într-un prosop.